In ultima vreme m-am tinut numai pe linia pozitiva a emotiilor, pana ieri. Ziua de joi, 31 ianuarie pentru mine va fi o zi memorabila pentru ca am primit foarte multe lovituri. Nu stiu daca v-ati aflat vreodata in situatia sa fiti loviti, pana ajungeti la pamant si sa mai primiti inca un set de pumni si apoi sa stati pe jos sangerand, incet si sa vrei sa te ridici si sa ai impresia ca numai poti sa faci fata situatie, si apoi sa incepi sa crezi ca nimeni nu te vede acolo jos si nimanui nuI pasa.
Daca va ganditi ca nu se poate intampla mai rau, ei bine...sa nu uitati ca loviturile primite sunt date de prieteni, care sustin ca te vor intari loviturile lor si ca inca nu ai primit destule.
Apoi, vine un total necunoscut si iti ofera un fruct, din placere, pentru ca te vede ca esti acolo jos si esti trist. Sau iti citesc tristetea in ochi trecatorii sau o doamna in varsta din autobuz iti ofera locul ei, pentru ca te vede ca abia te mai tii pe picioare incercand sa te intorci acasa.
Prin asta am trecut eu ieri, plus ca nu dormisem de vreo 36 de ore si asta imi accentua starea si ma bucur ca am iesit din ea, chiar sunt mandra de mine :)
vineri, 1 februarie 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Foarte trist, dar foarte adevarat laurici...cineva dashtept mi-a zis odata knd eram super morcovit d oboseala k dak sunt obosit din cauza unui anumit proiect/tema or something like that, sa mai continui putin (sa nu mor) pana ma obishnuiesc, iar pe urma oboselile si loviturile zilnice vor deveni o nimica toata.
Trimiteţi un comentariu